|
|
|
Problema mortii
|
|
Toti murim, dar parerile noastre in legatura cu ce reprezinta moartea difera. Unii sunt convinsi ca vor supravietui si dupa ce trupul lor va muri si ca vor merge in Rai sau in Iad sau cine stie unde, sau ca se vor transforma intr-un spirit, sau ca se vor reintoarce pe Pamant intr-un nou trup, nu neaparat ca fiinta omeneasca. Altii cred ca vor inceta sa existe,ca se vor stinge asemenea unei lumanari atunci cand trupurile lor vor muri. Iar dintre cei care cred ca vor inceta sa existe, unora acest fapt li se pare ingrozitor, altora nu.
Se spune uneori ca nimeni nu-si poate concepe propria inexistenta si ca, prin urmare, nu putem crede cu adevarat ca existenta noastra se va incheia o data cu moartea.
Problema supravietuirii dupa moarte se leaga de problema raportului dintre minte si corp. Daca dualistii au dreptate si fiecare individ este alcatuit dintr-un suflet si un corp legate unul de celalalt, putem intelege atunci cum ar fi posibila viata dupa moarte. Ar insemna ca sufletul sa poata exista independent si sa posede o viata spirituala care sa nu depinda de corp. Astfel, el ar putea parasi corpul la moartea acestuia, in loc sa dispara cu el. N-ar putea avea acelasi tip de viata spirituala legata de actiune si de perceptie senzoriala si care depinde de legatura cu corpul, dar poate ca ar avea un cu totul alt fel de viata interioara, dependenta poate de cauze si influente complet diferite, de pilda de comunicarea nemijlocita cu alte suflete.
Ca urmare a celor de mai sus, viata dupa moarte ar fi posibila, daca dualistii au dreptate. In caz contrar, s-ar putea sa nu fie posibila, pentru ca s-ar putea ca supravietuirea sufletului si mentinerea lui in stare constienta sa depinda in intregime de suportul si stimularea pe care le obtine de la trupul in care salasluieste si s-ar putea sa nu poata trece dintr-un trup in altul.
Dar daca dualistii n-au dreptate si procesele mentale au loc in creier si sunt complet dependente de functionarea bilogica a creierului si a intregului organism, atunci viata dupa moarte este cu neputinta. Sau, in termeni mai exacti, viata spirituala dupa moarte ar necesita restabilirea vietii biologice, fizice. Ar fi necesar ca trupul sa revina la viata.
E greu de spus cum am putea hotari daca avem sau nu un suflet care se poate desparti de trup. Dovezile de care dispunem nu arata decat ca, inaintea mortii, viata constienta depinde in intregime de ce se petrece in sistemul nostru nervos. Daca ne bazam pe observatiile noastre de zi cu zi mai degraba decat sa dam crezare doctrinelor religioase sau afirmatiilor spiritiste despre posibilitatea de a comunica cu lumea celor morti, nu avem nici un motiv sa credem in viata de apoi. Poate ca exista insa si oameni a caror certitudine in ce priveste viata dupa moarte se bazeaza numai pe credinta lor religioasa si nu depinde de nici un fel de dovezi.
Sa ne intoarcem la celalat aspect al problemei - ce ar trebui sa simtim in legatura cu moartea. Este ea un lucru rau, bun sau neutru ?Perspectiva mortii ar trebui sa-ti destepte oare sentimentele de groaza, de amaraciune, de indeferenta sau de usurare ?
Daca exista viata dupa moarte, perspectiva va fi sunbra sau fericita in functie de locul unde va ajunge sufletul tau. Dar chestiunea mai dificila si mult mai interesanta, filosofic vorbind, este ce sentiment ar trebui sa avem in fata ideii mortii in cazul in care ea reprezinta sfarsitul absolut.
Parerile sunt impartite. Unii oameni spun ca inexistenta, nefiind nimic, nu poate fi nici ceva bun, nici ceva rau pentru cineva care a murit. Altii sustin ca anihilarea, intreruperea definitiva a evolutiei pe care o putem urma viata ta in viitor, reprezinta raul suprem, chiar daca este un rau cu care ne confruntam cu totii. Altii insa considera moartea o binecuvantare (sigur, nu atunci cand survine prea devreme, ci in cele din urma) pentru ca plictiseala unei vieti fara de sfarsit ar fi greu de indurat.
Cand te gandesti la moartea ta, faptul ca toate lucrurile bune din viata vor lua sfarsit constitue cu siguranta o sursa de regrete. Dar asta nu e tot, se pare. Cei mai multi oamnei doresc ca lucrurile care le plac in viata sa nu inceteze, ci sa continue, dar pentru unii perspectiva inexistentei este inspaimantatoare in sine, intr-un fel pe care nimic din cele spuse pana acum nu il poate explica suficient. Gandul ca lumea va merge inainte fara tine, ca tu nu vei mai fi nimic, e foarte greu de acceptat.
Frica de moarte e ceva foarte bizar, desi regretele legate de moarte nu sunt (pentru unii). E usor de inteles dorinta de a avea mai multa viata si de a ne bucura mai mult de ea, si de aceea moartea ne apare ca un rau negativ. Dar daca intr-adevar existenta noastra ia sfarsit odata cu moartea, atunci nu exista nici o perspectiva si, deci, de ce anume ne-ar putea fi frica ? Logic vorbind, s-ar parea ca ar trebui sa ne fie frica de moarte doar daca intr-adevar vom supravietui dupa moarte pentru ca nu stim ce ne poate astepta. Dar asta nu-i impiedica pe cei mai multi dintre oameni sa creada ca anihilarea este unul dintre cele mai cumplite lucruri care li s-ar putea intampla.
Sursa - FILOSOFIE. Oare Ce Inseamna Toate Astea ? - de Thomas Nagel
INAPOI
|
|
|
|
|
|
|
